Atunci când călătorești cu rucsacul, lumea întreagă devine acasă. Mai puțin înseamnă mai mult: mai puține lucruri materiale, dar mai multă libertate, mai puțin din ceea ce face majoritatea și mai multă calitate adăugată vieții… iar tot ce este legat de acest sentiment de a fi acasă, a fost trezit cu atât mai puternic, cu cât petreceam mai mult timp în Laos. Mai ales pentru  mine, copil crescut într-un sat românesc, cu viața simplă, cu amintirile din copilărie și peisajele naturii… îți vei da seama pe parcurs despre ce vorbesc 😉

priveliște asupra munților din Vang Vieng

Înainte să plecăm din Luang Prabang, primul oraș vizitat din Laos, ne-am interesat asupra opțiunilor pe care le putem avea să ne îndreptăm spre următoarea destinație, Vang Vieng. Interesant, dar și enervant, era faptul că fiecare localnic ne dădea o altă informație ce privește transportul cu autobuzul local și prețul acestuia, așa că ne-am dus noi la autogară și am cumpărat biletele de autobuz de acolo. Am citit și prin alte articole că deși sunt doar 230 km de la Luang Prabang la Vang Vieng, călătoria cu autobuzul durează mai bine de 6 ore și de recomandat e să ai locuri în față pentru că pe traseu ne așteaptă multe serpentine prin munții și dealurile țării.

Dimineața la ora 8 ne-am dus cu o camionetă spre autogară, ce era cam la 10 min distanță de pensiunea unde am stat, iar autobuzul urma să plece la 8:30. Cum noi luasem biletele cu 2 zile înainte, am putut rezerva și locurile din față, exact în spatele șoferului. Am ajuns la 8, am predat rucsacul mare iar pe cel mic l-am luat în autobuz și vrem să ne așezăm pe locurile noastre. Când deodată, alți doi turiști ne roagă să mergem mai în spate, pentru că ei au bilete cu locuri rezervate și stăm pe locurile lor. Nu a durat mult mirarea noastră că au mai venit încă 2 turiști, cu aceleași bilete și aceleași locuri. Am coborât să vorbim cu șoferul, desigur că nici el și nici altcineva nu ne putea explica, au râs și ne spuneau „sorry” și de restul să ne ocupăm noi între noi. După experiența avută în Pai pe drumul cu serpentine, nici nu puteam să îmi imaginez încă un drum cu serpentine, unde eu să stau în spate. Așa că i-am rugat frumos pe ceilalți să mă înțeleagă, dar nu pot sta în spate și pentru început a decurs destul de bine. Pentru început! 🙂

autobuz, sofer, priveliște
Cu autobuzul dinspre Luang Prabang spre Vang Vieng

Am profitat de cele câteva minute ce au rămas până la plecare și ne-am dus să cumpărăm apă și o gustare de drum. Apă am găsit, dar în afară de banane nu prea aveam din ce alege, iar prea mult timp de căutat nu am avut că până și autobuzul era să plece fără noi. Ca să vezi, laoții nu sunt organizați, dar pleacă extrem de punctual! Atât ce am reușit să intrăm în autubuzul unde erau toate lucrurile noastre la ieșirea din autogară, că a și plecat! Am avut noroc! Doar că nu mai eram la fel de siguri și în privința locurilor din autobuz… Șoferul conducea de parcă era singur în autobuz, cu ușile deschise!! Deci, dacă aveai ghinionul să ai lucruri la picioare sau pe genunchi, o carte sau telefonul, le puteai pierde. Înainte de curbă, șoferul punea o frână aproape bruscă și imediat apoi apăsa accelerația la maxim, și apoi iar frâna, o groapă sau o mașină ce îți tâia calea!! Sună palpitant? Ei bine, călătoria în sine a fost o aventură, uneori periculoasă, dar extrem de frumoasă!

Priveliște asupra munților din Laos, ceață, nori, cer albastru
Priveliște asupra munților din Laos

Cum era încă dimineață când am ajuns pe culmile munților și ceața abia se ridica, lăsa loc unor priveliști parcă de poveste. Cu păduri încă neatinse și câteva căbănuțe sărăcăcioase la marginea drumurilor, timpul parcă a stat în loc în ultimele zeci de ani! Toți turiștii stăteau cu camerele de fotografiat sau cu aparatele la geam pentru a surprinde câteva dintre aceste imagini atât de unice. Și brusc m-au lovit amintiri din copilărie. Nu vreau să duc o poveste la extremă, dar începeam să îmi amintesc cum și noi ne jucam în părâu și veneau turiști din alte țări și ne fotografiau stilul sărăcăcios de viață, însă nu ne puteau înșelege fericirea. Nu aveam mult, dar știam să facem ce e mai bun din ce avem… Aici în Laos am văzut poate unele dintre cele mai sărace locuințe, nu pot să le numesc „case” deoarece pereții erau din fășii de bambus împletite, dar atât de subțire că puteai vedea în încăpere.

Cu autobuzul prin satele din munții Laosului, cu vedere asupra localnicilor și a caselor lor
Cu autobuzul prin satele din munții Laosului, cu vedere asupra localnicilor și a caselor lor

Și da, puteai vedea cum era doar o cameră unde era întins un așternut, pe post de pat, pe post de masă…practic o încăpere fără mobilă, de doar câțiva metri pătrați, unde locuia întreaga familie. O familie tânără de unde ieșeau copii îmbrăcați în uniformă și cu ghiozdanele în spate și mergeau pe jos desculți, bănuiesc că spre școala din sătucul apropiat. De fiecare dată când trecea un autobuz sau o mașină, făceau cu mâna.  Fie bărbați sau femei, mai tineri sau mai învârstă, părea că activitatea lor zilnică este aceea de a sta la marginea drumului, în fața casei și să se uite la cine trece pe drum.

Cu autobuzul printre munți spre Vang Vieng
Cu autobuzul printre munți spre Vang Vieng, o călătorie ce m-a pus pentru prima oară pe gânduri referitor la viața din România

Pe la amiază am făcut o oprire la un restaurant cu o priveliște uimitoare asupra dealurilor, însă mâncarea nu arăta deloc proaspătă și nu am putut mânca. Din nou a trebuit să ne cumpărăm câteva alune și biscuiți și să sperăm că în Vang Vieng putem avea o masă proaspăt gătită.

Munți în Laos, în călătoria spre Vang Vieng

Am fost la toaletă, unde, desigur trebuia să plătim, dar era cât de cât o toaletă curată. Rar mai întâlnești o toaletă unde poți trage apa. De obicei este un cazan cu apă lângă WC și cu ajutorul unei căni, speli locul după tine. Crede-mă că nu îmi este ușor să pun în cuvinte astfel de experiențe, dar nici nu vreau să te privez de ele. Asta și pentru că până câțiva ani în urmă era ceva „normal” pentru noi și încă mai e, dar și pentru că prin experiențele trăite în Laos, mi-am dat seama că, de fapt, în România se trăiește bine!

Acum te gândești poate „bine, dar atunci de ce ai plecat?”. În Laos nu ai acces la internet sau aproape deloc, ceea ce înseamnă și lipsa accesului la informație, spre deosebire de România unde avem acces atât de mult, că e greu să ne despărțim de televizoare 😀 Localnicii din Laos nu pot părăsi țara sau nu călătoresc deloc, nu au voie să se căsătorească cu persoane de altă naționalitate. Pentru cei ce locuiesc pe dealuri, este imposibil să aibă o grădină cu legume, deci ceea ce mânăncă este pe bază de orez, sau poate doar orez. Mijloacele de transport sunt foarte rare, bicicletele fiind printre singurele opțiuni de tranzit. Lista poate continua, dar cred că e sufiecient pentru a-ți creea o imagine despre ceea ce înseamnă sărăcie și lipsă de oportunități. România este plină de resurse și opțiuni și îți alegi stilul de viață: ești nemulțumit? Schimbă! Ești nemulțumit, dar alegi doar să te plângi despre asta? Vei trăi mereu în sărăcie, lipsit de recunoștință și fericire! Alege deștept 😉

Munți în Laos

Așa am ales și eu să mă bucur cum pot de călătoria cu autobuzul, în speranța că vom ajunge bine la destinație. Așa a și fost. După mai bine de 6 ore am ajuns la o autogară ce părea să fie în afara orașului, dar de fapt acesta era orașul Vang Vieng, cu străzi ce erau în construcție, mult praf, dar mulți tineri și copii pe biciclete, ce păreau să se întoarcă de la școală. Ca de fiecare dată, șoferii de camionete așteptau turiștii în autogară, însă noi ne-am decis să mergem mai întâi pe jos și dacă nu găsim o pensiune, atunci vom lua și noi o camionetă. Aplicația maps.me ce funcționează pe baza de GPS ne-a salvat încă o dată și după jumătate de oră de mers pe jos cu rucsacul în spate, am ajuns la pensiunea Easy Go unde am primit o cameră cu o priveliște foarte frumoasă și destul de ieftină. Am și rămas acolo pentru următoarele 4 zile.

Vang Vieng la apusul soarelui, case, munți, cer senin
Vang Vieng la apusul soarelui

Vang Vieng, un oraș micuț ce se află situat de-a lungul râului Nam Xong (Nam Song) și înconjurat de munți stâncoși, are mai multă poveste de spus decât îți poți imagina la prima vedere. Un loc extrem de cunoscut printre călătorii gen backpackers ca fiind locul ideal pentru dezmăț, și asta de orice fel: petrecere, alcohol și droguri. Asta până în 2011, an în care au murit 22 de turiști și apoi până la mijlocul anului 2012 când s-au înregistrat 6 accidente mortale – toate aceste evenimente nefericite din cauza excesului de alcohol și droguri, amplificat de activitățile extravagante oferite de barurile locale.

Râul Nam Song în Vang Vieng
Tubing pe râul Nam Song în Vang Vieng

Mai exact, toate aceste baruri micuțe ce ofereau alcohol și droguri la prețuri foarte mici, se aflau de-a lungul râului și erau combinate cu o activitate sportivă. Activitatea „sportivă” se numește tubing și ea încă mai există, doar că nu în forma obișnuită și periculoasă. Îți explic mai exact cum decurge acest „sport extrem” pe care l-am făcut și noi: șoferii de camionete te duc la un punct de plecare din susul râului, îți dau un colac cu aer, care de fapt este o cameră de cauciug de la o roată de tir și, îmbrăcat doar în costum de baie, te așezi pe acest colac și te împing în râu.

Tubing pe Nam Song alături de alți turiști pe kayak
Tubing pe Nam Song alături de alți turiști pe kayak. Cu apa în mână, știu că în acest caz, mai puțin înseamnă mai mult 😉

De aici ești pe cont propriu… aproximativ. Scopul este să te lași dus de apă și în momentul în care ajungi în dreptul unui bar, cineva de la mal îți aruncă o sfoară pe care tu o prinzi și ei te trag afară, bei un cocktail, sau o bere, sau mai multe și apoi îți continui  călătoria pe apă. E distractiv la început. Soarele e puternic, apa râului ce vine din munți e rece și te răcorește, muzica barurilor te atrage și tinerii petrecăreți aproape că te forțează să rămâi să petreci cu ei. Ei bine, noi am ieșit la un singur bar din apă și ne-am luat doar un suc de fructe și o apă. Nu glumesc și nici nu vreau să ascund ceva. Am decis asta pentru că tinerii care au murit sau au avut accidente, majoritatea din ele s-au întâmplat pe acest râu, pe acest traseu de tubing. În august 2012 au fost închise 24 de baruri de-a lungul râului, pe o lungime de aproximativ 8 km, împreună cu alte localuri ce organizau sărituri de la înălțime, fără norme de siguranță.

Pod din Bambus construit peste râul Nam Song
Pod din Bambus construit peste râul Nam Song

Acum imaginează-ți tineri beți și sub influența drogurilor ca opium sau marijuana, dornici de adrenalină într-o zi caniculară, ce sar de la o înălțime, uneori mai mare de 10 m, într-un râu rece, muntos și plin cu pietre stâncoase. Tinerii cădeau în cap, sângereau până la inconștiență și mureau din lipsa serviciilor urgente de salvare. Localnicii nu au fost pregătiți pentru așa ceva! Ei au văzut doar posibilitatea de a face bani, însă fără să se gândească la consecințe. O situație destul de întâlnită prin Asia.

În ultimii ani, datorită situațiilor extreme luate de autorități prin interzicerea drogurilor și închiderea majorității barurilor, a dus la eliminarea accidentelor, dar și la reducerea drastică a numărului de turiști. Ceea ce nu înseamnă că Vang Vieng nu este o destinație ce merită vizitată. Cât despre experiența noastră cu tubing, ne-am amuzat la început, dar a devenit ușor incomod spre sfârșit. Am pornit pe râu împreună cu alți turiști coreeni, ce erau foarte amuzanți. Am făcut o singură oprire la un suc și ne-am continuat călătoria plutitoare de-a lungul râului. Era deja după-amiază și deși am pornit pe la 15:30 și ni s-a zis că trebuie să înapoiem roțile înainte de ora 6, altfel trebuie să plătim amendă (o acțiune pornită de autorități pentru a evita plutitul pe râu pe timpul nopții, cum era cu ani în urmă). Ei bine, cam după o oră, soarele a început să se ascundă în spatele munților stâncoși și cu râul rece în spate, am început să simțim frigul de-a binelea. Trebuia să ne ferim și de stânci și să fim și atenți unde trebuie să ieșim din râu. Punctul orientativ era un pod din bambus, dar erau mai multe de genul și așa am trecut și de al nostru și abia apoi ne-am dat seama.

Tubing pe Nam Song spre apusul soarelui
Tubing pe Nam Song spre apusul soarelui

Ne-am străduit să ajungem cumva la marginea râului, împreună cu ceilalți turiști coreeni și am ieșit la câțiva metri  mai jos de unde trebuia. Am mers pe jos cam 10 min până la locul de unde am închiriat roțile, am dat înapoi și ne-am primit banii lăsați ca și garanție.

Recomand această experiență deoarece poate fi distractivă dacă te afli într-un grup de tineri responsabili, începi acest tur pe la amiază și dacă vrei să consumi alcohol, fă-o cu responsabilitate și doar din sticle ce se deschid în fața ta. Viața ta depinde de aceste aspecte.

Vang Vieng a devenit în ultimii ani o atracție turistică în special pentru coreeni și chinezi, datorită unui film corean ce a fost filmat aici în 2014. Pentru  mine, acești turiști în sine au fost o atracție turistică. Toate activitățile pe care le fac, le fac în grupuri și îți dai seama pe la ce baruri au fost pentru că toți poartă aceleași tricouri cu numele barului scris pe el.

Apusul soarelui în spatele munților din Vang Vieng
Apusul soarelui în spatele munților din Vang Vieng

Destinație de vacanță

Sezonul uscat în Vang Vieng este din Octombrie până în Iunie, apoi începe sezonul ploios. O destinație potrivită pentru fiecare vârstă, în special pentru varitatea activităților sportive ce se pot face în jurul orășelului. Poți închiria un scuter pentru 40 000 kip pe care îl poți înapoia seara până în ora 21 sau pentru 24h și plătești 70 000 kip. Mai poți face excursii și cu șoferii de camionetă, trebuie doar să știi să negociezi prețurile, însă activitățile din oraș și din jurul acestuia merită o încercare. Te poți cățăra pe munți, poți vizita peșteri sau cascade din apropierea orașului, înota în lagune sau face sport cu kajakul de-a lungul râului. Pentru cei ce preferă activități mai puțin aventuroase, mersul pe bicicletă prin oraș sau în apropiere, sau pur și simplu o plimbare pe podurile de bambus spre insula micuță de lângă râu și de acolo să te bucuri de o răcorire a picioarelor și de atmosfera localurilor de la marginea râului.

Pod ce duce spre o insulă mică în Vang Vieng
Pod ce duce spre o insulă mică, înainte era cunoscută pentru baruri și petreceri, acum este mai mult un loc pustiu, dar o posibilitate foarte bună pentru o plimbare

 

Priveliște de pe malul insulei asupra râului Nam Song și a munților din Vang Vieng
Priveliște de pe malul insulei asupra râului Nam Song și a munților din Vang Vieng

 

Traseu extrem de abrupt și alunecos pe un munte ce l-am cățărat pentru a privi apusul soarelui
Traseu extrem de abrupt și alunecos pe un munte ce l-am cățărat pentru a privi apusul soarelui

 

apus, munți, tineri călători
Un călător nu e niciodată singur sau trist. Răsplata primită după ce am transpirat o oră de cățărat: o priveliște uimitoare și noi prieteni cu care am și mers la cină

Restaurante în Vang Vieng

Fie că mergi pe jos sau cu bicicleta, în Vang Vieng totul este la câteva minute distanță. Din fericire poți alege dintr-o varietate de restaurante cu bucătării internaționale, astfel am mâncat de la supe de legume tradițional thailandeze, pește la grătar, mâncare indiană, sandwich-uri franceze și chiar și clătite cu banane. Am încercat și rachiul lor din orez care a fost bun, dar tot al nostru de prună e mai bun!

Pește pe grătar și rachiu din orez
Pește pe grătar și rachiu din orez

 

munți, apus de soare, cer senin, balon cu aer
Observat de pe vârful munților sau a balonului cu aer, apusul în Vang Vieng pare să fie în fiecare seară unul de neuitat

Dacă aș mai vizita încă o dată Vang Vieng, aș sta cu siguranță mai mult! Priveliștile din orice timp al zilei sunt atât de frumoase, temperatura este plăcută și sunt atât de multe de făcut! Dar mai ales, mi-ar plăcea să cunosc mai mult din povestea localnicilor… sunt sigură că poate fi una foarte interesantă, dincolo de ceea ce am văzut și am descoperit până acum despre stilul lor de viață.

Cine știe, poate vom face cândva această călătorie încă o dată, dar atunci împreună cu tine 😉

Vang Vieng – mai puțin înseamnă mai mult
Etichetat pe:        

2 gânduri despre „Vang Vieng – mai puțin înseamnă mai mult

  • 18. mai 2017 la 16:17
    Legătură permanentă

    Cred ca ti-am mai spus dar repet-sunteti foarte curajosi sa calatoriti in aceste locuri atat de indepartate si in conditiile in care o faceti.Mi se pare suuuper dar nu cred ca eu as avea arata curaj.De aceea imi place atat de mult sa iti citesc articolele, cu toate detaliile, bune sau mai putin bune
    Pozele sunt extraordinare!
    Sa aveti calatorie frumoasa in continuare?

    Răspunde
    • 20. mai 2017 la 17:02
      Legătură permanentă

      Eu ma bucur atât de mult ca reușesc sa transmit toate aceste impresii și sentimente pe cat se poate de autentic.
      Nu e ușor și avem multe de riscat, în special sănătatea, dar când psihicul e tare, corpul se adapta.?
      Un lucru e sigur, poți deveni dependent de călătorii și aventuri ?
      Pe curând, Mirela ? ?

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *