În ultimele zile petrecute în Vang Vieng, ne-am dat seama ce impact poate avea un loc despre care încă nu ai auzit până atunci și de la care nu aștepți mare lucru, dar care de fapt ajunge să fie plin de suprize plăcute. Ei bine, călătoria trebuie să continue iar pe traseul nostru urma să vină capitala Laosului, Vientiane, o destinatie turistica mai speciala… Am întrebat alți turiști ce au fost acolo, dacă ne pot recomanda ceva. Nu auzeam decât: „ah, nu aveți ce face acolo!”, „pierdeți timpul degeaba”, „este doar un oraș de tranzit, unde dormi o noapte și apoi mergi mai departe”…

Vang Vieng, stradute, case la rasaritul soarelui
Vang Vieng, inainte de plecare spre Vientiane

Ei bine, pe lângă faptul că noi aveam în plan să traversăm țara de la Nord spre Sud și o oprire în capitală oricum trebuia să facem, mai aveam o provocare: telefonul meu se stricase în Luang Prabang și speram că îl putem repara în capitală, unde era de așteptat să fie mai multe magazine. Pe de altă parte, dacă majoritatea îți spune că nu se merită să vizitezi capitala unei țări, ce așteptări mai poți avea de la acest loc? Să vedem…

Am cumpărat bilete de microbuz de la pensiunea de unde am stat în Vang Vieng spre Vientiane și urma ca la amiază să vină cineva să ne ia direct de la pensiune și apoi să pornim la drum. Ne așteptau 4 ore de drum pentru doar 160 km până în capitală, așa că nu voiam să ajungem prea târziu acolo, pentru a avea timp să căutăm o pensiune și acolo. Planul nostru era destul de bun, însă habar nu aveam atunci ce ne va aștepta… După ce am așteptat mai bine de jumătate de oră, a venit un microbuz plin cu turiști și cu bagaje și doar ce am mai încăput eu cu Pawel. Eram bucuroși că aveam locuri în față. Am pornit la drum spre strada principală a localității când, deodată, șoferul oprește, ne spune mie și lui Pawel să ieșim afară și să așteptăm două minute. Asta după ce a trecut deja o oră de când trebuia de fapt să plecăm, iar microbuzul a plecat mai departe. Ok, destul de ciudat, dar am zis să așteptăm. Eram într-un fel de birou sau agenție, ce părea să fie și stația lor centrală, doar că nu era nimeni în încăpere în afară de noi. Am așteptat alte 30 minute fără să știm ce va urma, moment în care ajunge din nou același microbuz cu aceeași oameni în fața agenției. Au  mai adus alți 2 turiști cărora le spun și lor să coboare și apoi încep ei să rearanjeze bagajele ce se aflau ATENȚIE!!! Între scaune, între turiști…. Eu deja îmi pierdusem răbdarea, ne ignorau de parcă nu existam, de parcă nu eram în întârziere deja de aproape 2 ore și, ca să vezi, vor și bagajele noastre să le pună…cumva….în microbuz și apoi…cumva…să intrăm și noi în microbuz. Lasă-mă să îți explic, erau mai bine de 35 grade afara, eram ignorați cu o obrăznicie de nedescris și ne-au mai și spus pe un ton nesimțit să ne urcăm în microbuz, deși acesta era plin!! GATA, mi-am ieșit din fire și am zis că nu sunt de acord, eu nu îmi risc viața și nu mă urc în microbuz. Ceilalți turiști își pierdeau și ei răbdarea, unii dintre ei aveau de prins legătura pentru cursa următoare, iar faptul că eu am refuzat să îmi pun viața în pericol împreună cu Pawel, a dus la discuții și lua mai mult din timp. Le-am explicat că e spre binele tuturor ca noi să nu ne urcăm, iar cei de la agenție nu au decât să se ocupe de o altă mașină ce ne poate duce spre Vientiane ori să ne dea banii înapoi.

Turisti inghesuiti in microbuz cu bagajele intre scaune
Turisti inghesuiti in microbuz cu bagajele intre scaune, in cursa dinspre Vang Vieng spre Vientiane…undeva printre ei ar fi trebuit sa mai incapem si noi…?! 😀

A fost ușor? Deloc! Dar știam că drumurile nu sunt în cea mai bună condiție la fel cum și capacitatea oamenilor de a conduce prudent este aproape inexistentă, de aceea nu am vrut să riscăm. După o altă jumătate de oră, deci cu 3 ore mai târziu decât era plănuit, am plecat la drum cu un alt microbuz. Mai vechi și doar cu 3 localnici în el, părea totuși să fie o varianță mai sigură decât prima. La nici câteva minute, oprește în fața unui alt hotel de unde urcă alți doi turiști, și ei extrem de indignați de întârziere. Pe drum au mai urcat și alți localnici, așa că și microbuzul acesta era plin.

Priveliste la iesire din Vang Vieng, dealuri, cer senin
Priveliste la iesire din Vang Vieng

Dacă drumul dinspre Luang Prabang spre Vang Vieng nu era bun, dar priveliștea asupra munților făcea călătoria mai plăcută, ei bine cea din Vang Vieng spre Vientiane a fost poate cea mai neplăcută călătorie avută… Drumuri stricate, un șofer ce conducea imprudent printre sate și câmpii murdare de gunoi și plastic și mult fum de la arderea acestora, iar noi înfometați și fără vre-un plan despre cum va decurge seara, unde ajungem în capitală, la ce oră și unde vom dormi. Speram doar să ne ducă la stația centrală și nu la cea din afara capitalei, tocmai pentru că plătisem deja biletul până acolo… Nu a fost să fie așa. Cu ajutorul GPS-ului, am putut urmări cursa și am observat din timp că șoferul se îndreaptă spre stația din afara orașului. Împreună cu ceilalți doi turiști am decis să nu coborâm din microbuz, să înțeleagă că el trebuie să ne ducă până în centru, până unde am plătit, ori plătește el taxi/tuk-tuk pentru noi. Nu a fost ușor, dar până la urmă așa a fost să fie. Deși nemulțumit, un șofer de camionetă tuk-tuk a trebuit să ne ducă în oraș pentru prețul plătit de regulă de localnici. Nu știu dacă am menționat până acum, dar în Thailanda și în Laos, până acum, ca și turiști am plătit mereu mai mult decât localnicii, indiferent de servicii. Un fapt greu de tolerat…

Un copac cu un trunchi neobisnuit de mare din Vientiane
Un copac cu un trunchi neobisnuit de mare din Vientiane

În cele din urmă am ajuns foarte târziu în oraș, iar acum trebuia să căutăm un loc de dormit și mâncare. Nu mâncasem decât micul dejun și nu a fost o zi prea plăcută. Mergând pe străduțele capitalei, avem senzația că ne plimbăm într-un orășel de provincie, greu de crezut că eram în capitala orașului. Luang Prabang sau chiar și Vang Vieng păreau să fie mai frumoase la prima vedere decât capitala orașului. Ei bine, nu și atunci când cauți o cameră de pensiune sau hotel. Mai toate erau deja ocupate, iar asta la prețuri mult mai mari ca în orice alt loc vizitat până acum în Asia… Ach, ziua chiar nu putea deveni mai bună! După o oră de mers pe jos cu rusacul în spate și întrebând de la pensiune la pensiune dacă nu mai au o cameră liberă, am găsit una modestă, lângă stradă, dar scumpă si am fost nevoiti sa ramanem acolo.

Un lucru ne-a salvat de la regretul de a vizita capitala: auzisem că în Vientiane ar fi o pizzerie de calitate ce aparține unui italian stabilit acolo. După luni de zile în care nu am mai mâncat pizza, iată că ziua tot urma să se încheie cu bine: pizzeria se afla pe aceeași străduță ca și pensiunea unde stăteam noi. Fără să stăm prea mult pe gânduri ne-am și dus acolo. Am comandat o pizza și gnocchi și câte un pahar cu vin, la fel mult dorit… Da, a fost delicios dar extrem de scump!!! Am plătit pentru această masă aproximativ 50€, ceea ce e extrem de mult pentru prețurile din Asia.

Ne-am întors în cameră și rupți de oboseală, am și căzut în pat…însă nici gând de somn lin. Eram la stradă și vis-a-vis de pensiune era și un club de noapte, probabil și singurul, dar care era destul de zgomotos. A fost una din acele nopți în care ți-era dor de patul comod și perna perfectă pe care le-ai avut înainte…

Scutere pe strazile din Vientiane
Scutere pe strazile din Vientiane

Următoarea zi, de dimineață am ieșit la o plimbare prin capitală, cu scopul de a lua micul dejun și apoi să căutăm magazine de telefoane mobile unde ar putea să îmi repare telefonul, mai exact ecranul și display-ul crăpat. Spre uimirea noastră, ne aflam pe o stradă cu restaurante și localuri frumoase, curate amestecate printre nenumăratele Temple Buddhiste, ce reprezintă și ele o atractie turistică în capitala Laosului, Vientiane. Nu am vizitat nici una din ele. Templele din Thailanda ne-au fost de ajuns, plus că noi aveam un alt scop pentru care ne aflam în capitală. Restaurantele îți amintesc de un spirit european, mai exact unul franțuzesc și poți servi aproape peste tot croissanturi sau omletă cu legume la micul dejun, însă și prețurile sunt mai ridicate decât nivelul standard asiatic.

Un moment de relaxare la una din cafenelele din Vientiane
Un moment de relaxare la una din cafenelele din Vientiane

După multe întrebări, am aflat că există o stradă unde de o parte și alta a ei sunt doar magazine de telefoane mobile și avem șanse mari să îmi repare telefonul la una din aceste magazine. După o plimbare mai lungă prin soarele arzător din Laos, am ajuns și la o piață centrală unde localnicii prelucrau materiale prețioase, aur sau argint și făceau bijuterii acolo. A fost destul de interesant să observăm felul lor neordonat și totuși practic de a lucra.

Piata de locala in Vientiane

 

Am ajuns în sfârșit și pe strada promițătoare cu magazine de telefoane mobile, unde a început și aventura. Mai bine de 4 ore am mers de la magazin la magazin să întrebăm dacă ne poate repara cineva telefonul Sony Xperia. Conversația a decurs în engleză cam așa: „-Hello, do you repare phones”, „-Yes!” apoi îmi cereau telefonul, se uitau câteva minute la el absolut toți din încăpere, apoi rădeau și spuneau „-Ohh, Sony no haaavveee”, „-You don‘t repare Sony?”, „-Yes!”….. și apoi rădeau și îți făceau cu mâna „-So what now, do you repare Sony or not?”, „-Yes!”. Să îți ieși din fire și nu alta!! Prea multă engleză nu știau, până am întâlnit pe cineva spre seară care a reușit să ne explice că în Laos nu se vind telefoane Sony și nici accesorii pentru că e prea scump pentru ei și cel mai bine e să mergem în Thailanda… Păi bine, dar noi de acolo venim!!

Strada cu magazine de telefoane mobile in Vientiane
Strada cu magazine de telefoane mobile in Vientiane

Rupți de oboseală, am decis să renunțăm deocamdată și poate în Cambodia vom avea mai mult noroc cu reparatul telefonului meu. Cu toate ca nu am avut un timp prea relaxant in Vientiane, nu as zice ca nu se merita sa fie vizitat, mai ales daca este in drumul tau. Momentan inca nu este atat de plin de turisti si inca te mai poti bucura de o atmosfera locala, autentica. Următoarea zi am făcut o plimbare pe malul Mekongului, fluviu care din nou făcea granița dintre Laos și Thailanda și încă o plimbare prin oraș. Tot lângă Mekong, seara este și piața locală, dar la care nu am mai apucat să mergem pentru că ne-am decis să luăm autobuzul de noapte spre următoarea destinație din Laos, în direcția spre Sud, Pakse.

autobuz cu lumini si culori
Un autobuz deosebit la prima vedere, mai ales pentru standardele din Laos

Ei bine, dacă în camera din Vientiane nu prea am reușit să dormim, aveam acum posibilitatea să călătorim pe timpul nopții cu un autobuz ce are în loc de scaune paturi. Da, un autobuz cu paturi etajate, cu perne și pături și cu o capacitate de aproximativ 30 persoane. Am citit în prealabil că pentru persoanele mai înalte, cele mai bune locuri sunt cele din mijloc, cum ar veni al treilea pat din fata, pentru că au o lungime de 180 cm, restul fiind mai mici. Tot în prețul biletului ar fi trebuit să fie și o masă inclusă… Deja ne obișnuisem cu ideea că în Laos mâncarea tradițională nu arată nici apetisant și nici nu pare prea sănătoasă, dar când am văzut ce ni s-a împărțit pentru drum, am crezut că vomit…

Imagine cu patul din autobuz
Imagine cu patul din autobuz

Din fericire aveam – din nou – banane și snack-uri și puteam simți că avem ceva în stomac de la care nu ni se poate face rău…ce-i drept și noi ne îngrășam tot mai mult din această cauză. În astfel de situații ajungi să prețuiești cu atât mai mult o mâncare sănătoasă cu legume și proaspăt gătită, fără să fi înotat înainte în ulei prăjit….

Pachet cu mancare impartit in autobuz in Vientiane
Pachet cu mancare impartit in autobuz in Vientiane

Călătoria spre sudul țării cu autobuzul de noapte a fost comodă, chiar am reușit să dormim câteva ore. Ne-a fost frig din cauza aerului condiționat, dar cu pamblica pe urechi și șosete în picioare, am făcut față destul de bine.

Pe patul din autobuzul de noapte din Vientiane spre Pakse
Pe patul din autobuzul de noapte din Vientiane spre Pakse

Următoarea dimineață, imediat după răsărit am ajuns în siguranță în Pakse – un oraș micuț în apropiere de Cambodia. Un loc ce urma să ne dea poate cele mai mari lecții de viață pe care le-am avut până acum… Despre care iti voi povesti in articolul urmator 😉

Vientiane, o destinatie turistica mai speciala
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *